Ce este o icoana

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut care este in sânul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (In. l, 18) - I-a revelat Chipul - Icoana lui Dumnezeu. Prin intruparea Sa, Dumnezeu-Cuvântul, fiind stralucirea Slavei si chipul fiintei Lui" (Evr. l, 3), reveleaza lumii, in Dumnezeirea Sa, Chipul Tatalui. Când Filip il roaga: Doamne, arata noua pe Tatal", Dumnezeu ii raspunde: Atâta vreme ai fost cu Mine si nu M-ai cunoscut, Filipe ? Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal." (In. 14, 8-9).

Fiul este de aceeasi fiinta cu Tatal, fiind, dupa Dumnezeirea Sa, Chipul Lui, egal in cinstire. Acest adevar revelat in crestinism sta la baza artei sale picturale.Prin urmare, icoana nu numai ca nu contrazice esenta crestinismului, dar, fiind adevarul sau fundamental, este inalienabil legata de ea. Acesta este fundamentul Traditiei care demonstreaza ca propovaduirea crestinismului in lume a fost dintru inceput realizata de Biserica prin cuvânt si prin icoana.

 

Tocmai pe acest temei Parintii Sinodului al Vll-lea Ecumenic au putut spune: ? Traditia alcatuirii icoanelor [...] a existat inca din vremea propovaduirii crestinismului de catre Sfintii Apostoli [...]. Iconografia nu este nicidecum inventia pictorilor, ci dimpotriva, o lege stabilita si o traditie a Bisericii sobornicesti."

Toate picturile catacombelor, incepând din secolele I si al II-lea, includ pe lânga reprezentari alegorice si simbolice, cum ar fi ancora, pestele, mielul si altele, o serie intreaga de scene inspirate din Vechiul si Noul Testament. Scenele corespund textelor sacre, biblice, liturgice si patristice. Principiul fundamental al acestei arte este o expresie picturala a invataturii Bisericii, reprezentând evenimentele concrete ale Istoriei sacre si indicând intelesul lor launtric. Aceasta arta nu intentioneaza sa reflecte probleme de viata, ci sa le raspunda, si astfel, chiar dintru inceput, este vehicul al invataturii evanghelice. Liniile principale ale artei Bisericii aici incep sa se formeze. Spatiul iluzoriu, tridimensional, este inlocuit cu planul realitatii; legatura dintre imagini si obiecte devine conventional simbolica. Chipul este redus la un minim al detaliului si la maxim de expresivitate.

Intrucât in esenta ei icoana, ca si cuvântul, este arta liturgica; ea nu a servit religiei niciodata, ci, ca si cuvântul, a fost intotdeauna si este parte integranta a religiei, unul dintre mijloacele de cunoastere a lui Dumnezeu, unul dintre modurile de comuniune cu El.Asa se explica importanta pe care Biserica i-o atribuie icoanei - o importanta atât de mare, incât, dintre toate biruintele asupra unei multimi de felurite erezii, doar biruinta asupra iconoclasmului si restabilirea cinstirii icoanelor au fost proclamate ca Biruinta Ortodoxiei, sarbatorita in prima duminica a Postului Mare.

Dupa invatatura Sfintilor Parinti, icoana se bazeaza tocmai pe faptul ca Dumnezeul-Om, lisus Hristos, a avut o Mama care poate fi reprezentata, ?intrucât El purcede de la Tatal, Care nu poate fi reprezentat, spune Sfântul Teodor Studitul, Hristos, nefiind reprezentabil, nu poate avea un chip creat prin arta. De fapt, ce chip ar putea corespunde Dumnezerii, a Carei reprezentare este absolut interzisa in Scriptura de Dumnezeu insuflata ? Dar, din momentul in care Hristos S-a nascut dintr-o Mama care se poate reprezenta, are si El o reprezentare care corespunde chipului Maicii Sale. Si daca nu ar avea un chip infatisat in arta, asta ar insemna ca nu S-a nascut dintr-o Mama care se poate reprezenta, ca S-a nascut numai din Tatal; dar lucrul acesta intra in contradictie cu intreaga iconomie."

Prin urmare, o data ce Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om, era necesar sa fie reprezentat ca om. Aceasta idee este tema principala a tuturor Parintilor care au aparat cinstirea icoanelor. Faptul ca Fiul lui Dumnezeu este reprezentabil dupa trupul luat din Sfânta Fecioara este pus in contrast de catre Sfântul loan Damaschin si de Parintii Sinodului al Vll-lea ecumenic, cu faptul ca Dumnezeu-Tatal, fiind de neinchipuit si de nevazut nu poate fi reprezentat. ?De ce nu il descriem pe Tatal Domnului nostru lisus Hristos ? Pentru ca nu L-am vazut... Daca L-am fi vazut si L-am fi cunoscut ca pe Fiul Sau, am incerca sa-L descriem si sa-L infatisam si pe El (pe Tatal).., spun Parintii acelui Sinod.

Bazându-se pe Sfintii Parinti si mai ales pe marele marturisitor al credintei si apologet al cinstirii icoanelor, Sfântul loan Damaschin, Sinodul arata imposibilitatea descrierii lui Dumnezeu-Tatal si interzice reprezentarea Lui in icoane.

Infatisându-L pe Mântuitorul, nu infatisam dumnezeirea sau umanitatea Sa, ci Persoana Sa, in care ambele firi se unesc in chip de neinteles, ii infatisam Persoana pentru ca icoana nu poate fi decât un chip personal, ipostatic, in timp ce firea, esenta, ?nu are existenta independenta, ci se vede in persoane".

Icoana este legata de prototip nu in virtutea unei identitati intre propria ei natura si natura lui, ci pentru ca ii infatiseaza persoana si ii poarta numele care face legatura dintre icoana si persoana reprezentata si da posibilitatea comuniunii cu el si posibilitatea de a-l cunoaste. Datorita acestei legaturi, ?cinstirea adusa icoanei se transmite originalului", spun Sfintii Parinti si Sinodul Ecumenic citând cuvintele Sfântului Vasile cel Mare. Intrucât icoana este o imagine, nu poate fi consubstantiala cu prototipul; altfel ar inceta sa mai fie o imagine si ar deveni prototipul, ar fi de o fiinta cu el. Icoana este diferita de prototip tocmai prin faptul ca are o natura diferita, pentru ca ?reprezentarea este una, iar ceea ce reprezinta este altceva".

Realitatea incontestabila a intruparii dumnezeiesti este afirmata si aratata de icoana.

Asa incât, in ochii Bisericii, negarea icoanei lui Hristos apare ca o negare a adevarului si a faptului ca El S-a facut om si, prin urmare, ca o negare a intregii Sale vointe divine. Aparând icoana in perioada iconoclasmului, Biserica nu apara doar rolul ei educativ si, cu atât mai putin, valoarea ei estetica; ea lupta pentru insesi fundamentele credintei crestine, pentru marturia vizibila ca Dumnezeu S-a facut om ca temei al mântuirii noastre. ?Am vazut chipul omenesc al lui Dumnezeu si sufletul meu s-a mântuit", spune Sfântul loan Damaschin. O astfel de intelegere a icoanei explica fermitatea si intransigenta cu care aparatorii ei au infruntat tortura si moartea in perioada iconoclasmului.

Prin urmare, pe scurt:

- Ca si Sfanta Scriptura, icoana transmite un fapt istoric, un eveniment din Istoria sfanta sau un personaj istoric infatisat in forma sa fizica adevarata si, iarasi ca si Sfanta Scriptura, descopera revelatia de dincolo de timp continuta intr-o realitate istorica data. Astfel, prin icoana, ca si prin Sfanta Scriptura, nu doar aflam ceva despre Dumnezeu, ci Il aflam pe Dumnezeu. Icoana nu este o reprezentare a Dumnezeirii, ci un semn al participarii unei persoane la viata dumnezeiasca. Este o marturie a cunoasterii concrete, practice a sfintirii trupului omenesc.

Biserica Ortodoxa nu a acceptat niciodata pictarea icoanelor din imaginatia artistului sau dupa vreun model viu, pentru ca aceasta ar insemna o ruptura totala si constienta cu prototipul, iar prototipul al carui nume il poarta icoana ar fi inlocuit arbitrar cu o alta persoana. Pentru a evita inventia si ruptura dintre chip si prototip, iconografii picteaza dupa icoane vechi. Pentru iconarii din vechime, fetele sfintilor erau tot atat de familiare ca si cele ale prietenilor apropiati. Pictau fie din memorie, fie, in alte cazuri, se foloseau de schite, desene etc. Icoana nu se straduieste niciodata sa starneasca emotiile credinciosului. Rolul ei nu este acela de a provoca emotii naturale umane, ci de a indrepta orice emotie, ca si ratiunea si toate celelalte facultati ale firii umane, pe calea transfigurarii. Prin urmare, icoana nu se poate inventa...

Misiunea unui iconar se aseamana mult cu misiunea unui preot slujitor. Teodosie Sihastrul face o paralela clara intre ele. El spune:"Slujirea dumnezeiasca a preprezentarilor iconografice isi trage originea de la Sfintii Apostoli. Preotul si iconarul trebuie sa fie ori feciorelnici , ori casatoriti si sa traiasca dupa lege; pentru ca preotul, slujind in cuvinte dumnezeiesti, pregateste Trupul din care noi ne impartasim pentru iertarea pacatelor; in timp ce iconarul, in loc sa utilizeze cuvinte, deseneaza si da chip unui trup si ii da viata, iar noi veneram icoanele pentru prototipurile lor."